Respectul

Coridoarele unei marcante cladiri universitare sunt delimitate pe secţiuni, între fiecare două secţiuni existând un perete şi o uşă, ambele din sticlă. Într-o zi s-au întâlnit în faţa unei astfel de uşi doi distinşi profesori, prea tineri pentru multele titluri pe care le deţineau. Fiecare mergea în direcţie opusă, uşa aflându-se deci între ei. Primul a deschis uşa şi l-a invitat pe celălalt:
- Poftiţi!
- A, nu! a replicat al doilea. După dvs...
- Nu se poate, vă rog...
- Nici nu mă gândesc, vă rog mult...
- Lăsaţi, dvs primul...
- Nu se poate, vă rog să treceţi...
Şi au continuat aşa o vreme. La un moment dat a apărut un student care, privindu-i, a ezitat puţin, apoi s-a îndreptat decis spre uşă. Cei doi s-au dat la o parte lăsându-l să treacă pentru a nu încurca circulaţia, după care au reluat:
- Deci vă rog, altfel mă supăr...
- Nici nu se pune problema! Poftiţi...
- După dvs...

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Comentariile anonime, off-topic, indecente sau cu link-uri care nu sunt în context vor fi cel mai probabil şterse.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.