Sună telefonul de pe dulap şi mă ridic să răspund. Primesc ton de ocupat. Nu-i nimic, asta e. Se mai întâmplă. Poate era pentru iubita mea, ceva prietenă de-a ei, şi nu voia să vorbească cu mine. Deşi sunase pe telefonul meu.
Trec câteva minute şi sună din nou. Mă ridic şi răspund: nimeni. Nimic.
Şi tot aşa de câteva ori.
Ultima dată nu a mai sunat nici un telefon. Şi nici eu nu m-am mai ridicat. Şi am ratat toată conversaţia.
Trec câteva minute şi sună din nou. Mă ridic şi răspund: nimeni. Nimic.
Şi tot aşa de câteva ori.
Ultima dată nu a mai sunat nici un telefon. Şi nici eu nu m-am mai ridicat. Şi am ratat toată conversaţia.
eva | 24.05.2011, 14:43
Literatură post-postmodernă, scurt metraj. :)
Bianca Dobrescu | 24.05.2011, 23:05
E şi asta ceva:P!