Temniţa de fum

Mă trezesc cu o durere de cap. Sunt într-o încăpere foarte mare, fără nici un fel de mobilier, tablou sau alt obiect de artizanat. Pe jos nu e nici un covor dar totuşi podeaua e moale. Pereţii - goi şi ei, de aceeaşi culoare pământie. Nici o uşa, nici un geam. Pare mai degrabă un fel de subsol, nu îmi dau bine seama exact ce este, totul arată foarte ciudat. Afară, în depărtare, se aude parcă o sirenă. Înăuntru - o lumină difuză, egal distribuită, deşi nu se vede nici o sursă de iluminat. În celălalt colţ al încăperii, ghemuită, o fată.

Mă ridic cu greu şi o întreb:
- Cine eşti? Unde suntem?
- Alina, zice ea. Nu ştiu unde ne aflăm.
- De cât timp eşti aici?
- Cam de-o jumătate de oră, îmi răspunde, cu voce tremurândă.
- Păi şi cine te-a adus?
- Nu ştiu. Pur şi simplu m-am trezit aici.
- Păi şi pe mine cine m-a adus?
- Nu i-am văzut bine, erau îmbrăcaţi în negru, cred că purtau măşti... Probabil ne-au răpit în somn.
- Ce vorbeşti fată? Ce se întâmplă aici? ridic eu tonul.
Se ghemuieşte şi mai tare în colţ şi începe să plângă.
- Ok, scuză-mă... Mă duc la ea şi o cuprind, apoi o ajut să se ridice. Hai să vedem cum ieşim de aici.

După câteva zeci de minute de verificat fiecare centimetru de perete, ne aşezăm resemnaţi. Cu care ocazie o privesc mai atent: e frumoasă, cu un corp suplu.

- Căsătorită? o întreb.
- Da, cu o fetiţă. Tu?
Hmm... nu i-aş fi dat mai mult de 25 de ani.
- Cu prietenă, îi răspund.
- Oare ce vor de la noi?
- Nu ştiu, zic eu. Nu ştiu nici cine sunt ei...
- Păi şi ce facem atunci? Dacă avem nevoie să mergem la toaletă, sau să mâncăm ceva?
Nici nu mă gândisem la asta. Are dreptate.

Deasupra noastră se aude un fel de declic şi o voce metalică, ca dintr-un radio, spune:
- Sunteţi aici pentru a întreţine relaţii intime. Aveţi timp până diseară.
Rămânem perplecşi. Mă dezmeticesc primul:
- Nu serios? Şi dacă nu?
Aceeaşi voce răspunde:
- Dapă ce faceţi sex, vă lăsăm să plecaţi. Dacă nu, vă împuşcăm.
- Hei, nemerniciolor, nu ştiţi cu cine vă puneţi! Ştiţi cine e tatăl meu? urlă de lângă mine Alina.
- Şi ce garanţii avem că ne lăsaţi liberi dupa aia? strig eu.
Din nou se aude acelaşi declic metalic şi apoi nimic. Linişte. Doar sirena de afară continuă să sune, nestingherită...
- Da' cine e tatăl tău?
- Păi are bani, e afacerist. Are relaţii cu oameni politici, cu oameni din sport...
- Şi de ce nu zici asta? Poate din cauza lui suntem aici! mă trezesc eu vorbind.
Începe să plângă. Dau să o cuprind în braţe dar tresare brusc şi se retrage câţiva paşi, speriată. Încurcat, fac şi eu câţiva paşi în spate...

Trec aşa probabil câteva ore, fără să ne spunem nici un cuvânt. Începe să-mi fie cald. Sătui de stat jos, ne ridicăm şi ne privim în ochi. Nici unul nu spune nimic. Îşi mută privirea în altă parte...
- Nu ţi-e foame? o întreb.
- Ba da, puţin...
Continuăm să ne privim în tăcere. Vrea să spună ceva, schiţează un gest dar se răzgândeşte. O simt transpirată. Se uită din nou la mine. În sfârşit, îi zic pe un ton serios:
- Tu îţi dai seama că o să ne înregistreze, da?
- Şi ?... îmi răspunde ea, şoptit.

Mă apropiu încet şi o cuprind cu mâna de mijloc. O simt uşor tremurândă. O mângâi pe păr şi într-un târziu îmi lipesc uşor buzele de ale ei. Apoi, mai insistent. O sărut, îi muşc în joacă una dintre buze şi încep să-i explorez gura. Îmi răspunde timid. Continui să mă joc cu ea, în timp ce cu cealaltă mână încep să o dezbrac treptat, fără să mă grăbesc.

Suntem amândoi goi. Ţinând-o în braţe, o întind cu grijă jos şi mă aplec deasupra ei. Încep să o sărut pe gât, cobor apoi pe unul dintre sâni. În timp ce limba mea îi umezeşte sfârcul, îmi plimb o mână între celălalt sân şi abdomen, fie mângâind-o cu palma, fie trasând cercuri sau linii imaginare cu vârfurile degetelor. Cobor apoi cu săruturile pe abdomen şi o aud cum respiră tot mai amplu. În afară de respiraţia noastră, singurul zgomot care se aude este cel al sirenei de afară, tot mai supărător. Aş vrea să se oprească. O mângâi pe coapse şi, ca din greşeală, îmi las mâna să alunece între picioarele ei, apoi o ridic, presând-o uşor. Un tremur îi face corpul să vibreze şi o aud gemând, în timp ce sirena se opreşte brusc. Imediat, un val de lumină şi de o senzaţie de frig mă invadează.


Deschid buimac ochii şi o văd pe Raluca aplecându-se deasupra patului şi sărutându-mă.
- Trezeşte-te, întârzii la job! Nu ai auzit ceasul?
Mă frec la ochi, parcă rupt de realitate.
- Ce visai? mă întreabă ea.
- Ăăăă... de ce? reuşesc eu să bâigui.
- Aveai aşa un rânjet pe faţă... zice zâmbind şi iese.
Mă uit la ceas: 7:30. Sar din pat.

Acest post a fost scris ca urmare a unei provocări din partea Lavinniei, în cadrul unui joc organizat de Simpler. Am ales să descriu fantezia erotică cerută în această formă... :)

19 comments:

Trimiteți un comentariu

Comentariile anonime, off-topic, indecente sau cu link-uri care nu sunt în context vor fi cel mai probabil şterse.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.