Superficialitate

Articolul de ieri despre şcoală mi-a adus aminte de un prieten pe care îl ştiu de când eram în liceu şi cu care mă văd mai rar deoarece locuim în oraşe diferite. Tipul nu a făcut liceul. Nu că nu l-a terminat, nici măcr nu l-a început. Pentru că nu a vrut.

Spre sfârşitul clasei a 8-a se simţea foarte atras de o anumită meserie şi deloc atras de liceu. Evident, d.p.d.v. al părinţilor, nici nu se punea problema. Pe vremea aceea accesul la liceu se făcea printr-un examen de admitere. Aşa că, pentru a nu-şi supăra părinţii, el s-a dus la examen, la liceul la care voiau părinţii, dar a avut grijă să nu-l ia. Supărare, dezamăgire, dar după un timp au trecut. Iar el a urmat şcoala profesională pe care şi-a dorit-o de la bun început.

După părerea mea nu e lucru puţin ca, având undeva la 14-15 ani, să ai tăria şi înţelepciunea de a face alegeri de acest tip şi să reuşeşti să le şi dai curs.

Mai rezultă de aici grava distanţare dintre părinţi şi copii. De multe ori părinţii habar nu au de ce le trece prin cap copiilor. Habar nu au de aspiraţiile lor. De înclinaţiile pe care aceştia încep să le manifeste încă de mici. Pentru un părinte, copilul se reduce la notele din carnet şi la faptul că e fiul lor iubit. Şi că nu ştie ce vrea dar ştiu ei mai bine. O astfel de abordare poate face mai mult rău decât bine. Iar copilul va creşte, realizând probabil o meserie de nici o culoare pentru el (dar foarte bună în ochii părinţilor) şi apoi îşi va educa în acelaşi mod proprii copii.

Evident, greşeala adulţilor nu este numai în ceea ce îi priveşte pe copii. De câte ori nu am evaluat serviciul cuiva strict în funcţie de suma pe care o câştigă respectivul? "A, e bine, e aranjat." Nu mai întrebăm dacă îi place ceea ce face. Sau dacă are timp liber. Sau dacă este împlinit, dacă este ceea ce şi-a dorit el. Ce contează prostiile astea?

Prietenul de care am vorbit este la ora actuală director de vânzări (denumirea exactă e senior manager sau ceva) într-un domeniu care îi place foarte mult şi câştigă bine. Un contraexemplu la teoria că, în lipsa banilor, şcoala e condiţia sine qua non pentru succes în viaţă.

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Comentariile anonime, off-topic, indecente sau cu link-uri care nu sunt în context vor fi cel mai probabil şterse.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.