Paradoxuri subiective

Nu avem bani, însă nu stăm pe gânduri nici o clipă pentru a ne schimba telefonul mobil cu altul care are exact aceeaşi funcţie dar arată diferit şi este mai nou. Doar pentru a-l schimba din nou când apare următorul model.

Înjurăm guvernul şi ne plângem că ne merge rău dar nu mergem la vot.

Nu avem timp nici să respirăm. Nu ne-am văzut rudele sau un prieten apropiat de mult. De abia apucăm, ca persoane adulte, să ne ocupăm de casă şi de copii. De abia reuşim, ca elevi şi studenţi, să facem în sfârşit un lucru pe care îl programasem de mult. Dar pierdem ore în şir zilnic în faţa calculatorului fără să facem nimic.

Ne dorim cel mai tare din lume să fim iubiţi. Tânjim după o declaraţie de dragoste sau un gest afectuos dezinteresat din partea iubitului(ei). Dar, deşi ne iubim partenerul, de foarte multe ori, nu am face noi un astfel de gest gratuit sau un prim pas, nici să murim.

Suntem perfect conştienţi că lumea este pestriţă şi că oamenii au atât calităţi cât şi defecte. Dar cumva, de fiecare dată, avem o viziune despre noi înşine care ne plasează deasupra în toate aspectele. Iar dacă cineva ne semnalează un cusur, găsim o serie de justificări şi contraargumente pentru a nu ne schimba imaginea despre noi.

Îi urâm pe rasişti !!!

Avem o curiozitate nativă şi ne dorim să ne transformăm în mai bine dar ne este frică de necunoscut şi fugim când apare o şansă care ne poate revoluţiona modul de gândire sau, uneori, ne poate face fericiţi.

Le ridicăm statui oamenilor de valoare din trecut dar îi persecutăm pe cei contemporani cu noi.

Simţim o nevoie de comunicare imensă şi vorbim toată ziua, dar rareori îi spunem cuiva lucruri importante, iar la moartea lui, simţim că nu i-am spus mai nimic din ce contează.

7 comments:

  • Bianca Dobrescu | 11.04.2011, 15:34

    Credem că ni se cuvine totul şi nu ar trebuii să mişcăm niciun deget.
    Ne considerăm centrul universului, uitând de tot ce contează cu adevărat.
    Ignorăm.

  • Princess | 12.04.2011, 14:46

    Păcat ca ne dăm seama de aceste lucruri doar când dispare cineva dintre noi. Vom ştii să apreciem aceste lucruri numai în momentul în care vom ţine cont de principii si de valori apreciind asfel cel mai important dar care ne-a fost dat şi anume VIAŢA

  • Lotus | 12.04.2011, 16:25

    Hmm. Ne dăm seama pentru o scurtă perioadă, după care iar uităm. Că aşa e omul. Şi de apreciat apreciem viaţa, dar în felul nostru. Chefuri, distracţie, adică trăieşte viaţa la maxim... dar nu profund.

  • Bianca Dobrescu | 12.04.2011, 16:52

    Crezi tu?
    Excepii există, eu trăiesc la plus şi minus infinit, mă mai izbesc de pereţii limitaţi ai altora, dar ştiu când să mă retrag.
    Have a nice day!
    http://www.youtube.com/watch?v=uCg2BoKiuOM

  • Lotus | 12.04.2011, 17:32

    Există mai multe moduri de a trăi viaţa "la maxim". Uite aici unul din ele.

  • carbonaru | 15.04.2011, 19:04

    Slabiciune, imaturitate si din astea pot explica...

Trimiteți un comentariu

Comentariile anonime, off-topic, indecente sau cu link-uri care nu sunt în context vor fi cel mai probabil şterse.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.