Frica de moarte

sursă foto: wilywalnut.com
Subiectul din acest articol este unul mai serios decât de obicei. Sau mai bine zis, mai grav. Moartea, şi mai cu seamă frica de moarte.

După cum ştiţi, zilele trecute a murit criticul de film Alex Leo Şerban, destul de activ cu ceva timp în urmă în blogosferă unde comenta sub pseudonimul alş. În urma decesului pe multe bloguri s-a scris despre el. Probabil tot ca un ecou a fost scris şi acest articol în care este abordată tema morţii şi care m-a inspirat să îl scriu pe cel pe care aveţi onoarea de a-l citi în acest moment. Dar înainte de a trece la subiect, un banc, pentru a destinde atmosfera:

Rugăciune:
Dragă Dumnezeule! În ultimii ani i-ai luat de lângă mine pe actorul meu preferat, Patrick Swayze, pe cântăreţul meu favorit, Michael Jackson şi pe poetul meu preferat, Adrian Păunescu. Îţi reamintesc că preşedintele meu favorit este Traian Băsescu. Amin!

Şi acum, ce este moartea? Este în mod cert o limită, un prag, o trecere, întrebarea se pune unde. Probabil oamenii de ştiinţă vor înţelege moartea atunci când vor înţelege naşterea. Adică nu prea curând. Dar totul se reduce, evident, la întrebarea fundamentală dacă există sau nu spirit. Iată ce cred eu:

Dacă totul este materie atunci conştiinţa nu are substanţă reală, este un fel de iluzie, un produs al acestei materii. De unde rezultă că nu are cum să moară de vreme ce nu există cu adevărat. Ce sunt de exemplu gândurile sau trăirile noastre dacă nu simple reacţii biochimice, adică un fel de ecou al acestei materii, fără o existenţă reală prin ele însele? Singurul lucru real este corpul fizic iar acesta nu moare ci se reciclează.

Dacă, pe de altă parte, există spirit, atunci moartea nu înseamnă altceva decât dezbrăcarea unei haine uzate şi trecerea la un alt plan de existenţă. De fapt, dacă ne gândim bine, existenţa spiritului implica faptul că materia este un produs al lui şi deci materia este cea care este iluzorie.

Deci oricum ai lua-o, moartea nu există, sau cel puţin nu are cum să te afecteze la un nivel fundamental. Smile!  :)

În speranţa că v-am dat un subiect de introspecţie, live long and prosper!

8 comments:

  • eva | 14.04.2011, 08:46

    Îmi faci trafic, merci!:)

  • Lotus | 14.04.2011, 10:14

    traficul ţi-l faci singură dacă ai articole de calitate pe blog. şi ai.

  • mofturi | 14.04.2011, 16:50

    Faceti trafic cu moartea ?!

  • Lotus | 14.04.2011, 17:14

    Cu moartea plictiselii poate... :P

  • eva | 15.04.2011, 08:57

    auzi,...,,cu moartea plictiselii'', ce replică faină! Se zice că arta s-a născut din lene, din acel dolce farniente. Nu-i bai, ne mai plictisim, apoi ne revenim...:)

  • lotusull | 15.04.2011, 16:33

    Cred ca moartea este o trecere. Nu stiu inca exact unde si nici pentru cat timp.
    Frica celui care pleaca dincolo, se datoreaza probabil necunoscutului ce i se intinde in fata.
    Cel care ramane, va trebui sa se impace cu absenta corpului fizic al celuilalt, ceea ce implica un travaliu al doliului complex.
    In capul meu, varianta ideala de trecere dincolo este cea din povestea lui Baucis si Philemon.
    :)

  • Lotus | 15.04.2011, 21:52

    Uite că am un tiz. Sau de fapt, o tiză :) Când te gândeşti că scrii despre moarte şi de fapt, în loc să dispari în neant, mai apare un "eu" suplimentar, atunci simbolistica este clară... moartea nu există... :))

Trimiteți un comentariu

Comentariile anonime, off-topic, indecente sau cu link-uri care nu sunt în context vor fi cel mai probabil şterse.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.