Cum citim pe net ?

Iată că deja netul este plin de bloguri, de forumuri şi de alte surse de informaţii. În special pe acestea, unde informaţia este de cele mai multe ori prezentată într-o formă oarecum subiectivă şi este foarte aproape de modul în care gândeşte cel care o scrie, se pune întrebarea: cum citim?

Cred că există două moduri de a citi. Şi primul, probabil cel mai comun, este legat de formă. Pe net, mult mai mult decât în viaţa reală, nu îl cunoaştem pe cel cu care vorbim. Nu stăm faţă în faţă cu el, nu îi observăm privirea, timbrul vocii, limbajul corpului. Nu cunoaştem expresiile pe care le foloseşte el în limbajul comun, nu ştim dacă un text cu dublu-sens este răutăcios sau o glumă. Nu ştim dacă tu-ul cu care ni se adresează denotă dorinţă de deschidere şi apropiere sau lipsă de respect. Tot ce avem este un text scris cu Arial, Courier sau un alt font. Şi foaia albă. Adică monitorul.

Când citim un text în care autorul ne prezintă opinia lui legată de un anumit subiect, de cele mai multe ori suntem tentaţi să îl contrazicem sau să ne legăm de diverse argumente din prezentarea lui şi să i le demontăm. Ne legăm de argumente. Ne este foarte uşor să găsim un argument care nu este exprimat în exact cuvintele noastre, pe care îl putem combate, la care putem aduce contraargumente... Dar de foarte puţine ori încercăm să înţelegem ce a vrut acel om să spună, cu alte cuvinte ideea din spatele acelui text, experienţa de viaţă care l-a determinat pe acel om să scrie acel lucru. Pierdem exact ceea ce contează, exact singurul lucru cu care puteam să rămânem din acel text, care ne putea ajuta să creştem, şi în loc de asta ne lansăm în certuri interminabile legate de forma textului. Comunicarea devine una superficială, pe formă, între două orgolii. Uneori ea denaturează chiar în adversitate reciprocă.


Poate că din acest motiv ar fi mai bine pentru un autor să-şi exprime gândurile mai criptic sau mai poetic, astfel încât să nu ai, ca cititor, argumente vizibile pe care să le ataci. Astfel încât să fii obligat, indiferent că vrei sau nu, să faci un efort să înţelegi sensul acelui articol. Cum este aici. Dar un astfel de blog ar avea extrem de puţini cititori. Pentru că nimeni nu vrea să facă eforturi. Din acest motiv, majoritatea dintre noi, fie că ştim sau nu, trolăm pe net.

27 comments:

  • Anonim | 21.04.2011, 11:41

    poetule.

  • Anonim | 21.04.2011, 16:57

    Lotus, Buna! Nu e cazul sa ma stergi! Trec sa-ti multumesc, pentru votul de pe polimedia.Apoi, daca tot am venit, am citit postul tau si iti spun ca,in ce ma priveste, apelativul tu, exprima nevoia descatusarii de conveniente, a adresarii degajate, favorabile fluentei informatiei.
    Cu bucuria de fi aflat de blogul tau, Madi si Onu

  • Lotus | 21.04.2011, 23:30

    Mersi. Eu mă refeream la a scrie nick-ul, de exemplu Madi şi Onu în loc de Anonim. Puteai să pui şi link la blogul tău! :P

  • dAImon | 23.04.2011, 04:32

    Mei, internetul nu este un loc cu ponei şi steluţe, mkay? Mai degrabă-i răzbel. Ce mi se pare clar este că blogerul e într-un fel artist (e.g. scriitor), pe acelaşi picior cu un fotograf sau muzician care-şi pune creaţiile pe net.

    Cert este că ai nevoie de creier limpede cât să discerni răspunsul primit (feedback). Chiar dacă e răspuns pozitiv pe termen scurt, poate să nu însemne nimic şi masele să te ignore voioase. Dacă-i răspuns negativ .. trebuie să discerni dacă cel care ţi se adresează are şi poziţia necesară să o facă. Pe de o parte să recunoşti căţeii care latră degeaba, şi pe de altă parte să încasezi demn scatoalcele primite de la cei în măsură să ţi le aplice.

    Ştii, în fond când ţi se spune că "bravo" tu nu eşti cu nimic mai deştept, îţi rămâne să creezi mai departe aşa cum ştii tu. Nu devii mai bun, doar puţin mai entuziast. Pe de altă parte un critic care-ţi spune că "ai ratat oribil chestiile X, Y, Z" este mană de aur, ştii ce ai de îndreptat mai departe. ([1])

    Pe de altă parte, după cum îi răspundeam mai demult unei cititoare [2], să loveşti o creaţie proaspătă este fix a o testa. În univers faptul că loveşti cu pumnul în masă şi tăblia nu se rupe înseamnă că şi masa a dezvoltat o forţă inversă cu a pumnului tău. Poţi să desfiinţezi muzica unei trupe de amatori aşa, între două beri, respectiv poţi desfiinţa muzica unei trupe cunoscute (e.g. Metallica) dacă dedici energie să găseşti punctele slabe şi să loveşti în ele cu sete.

    În fond ajungem la vechea observaţie că arborele cel mai puternic nu creşte în zone liniştite. Arborele puternic creşte opunând rezistenţă unor vânturi dintre cele mai sălbatice.

    ~~~~

    [1] http://www.dianacoman.com/blog/2011/01/23/pledoarie-pentru-inamici/
    [2] http://daimon.me/blog/2010-07-18/orasul-nu-citeste/#comment-2511
    (răspunsul către Alexandra Bohan)

  • Lotus | 23.04.2011, 13:19

    Eu nu neg ce zici tu dar aici scriam despre altceva. Despre comunicarea dintre cititor şi scriitor, comunicare care de multe ori e aproape inexistentă, în ciuda schimbului acerb de replici dintre ei. Şi din perspectiva cititorului.

  • dagatha | 24.04.2011, 19:10

    cred că până la urmă tot comunicare este și cea în contradictoriu. poate uneori nu ne plac comentariile în care suntem combătuți, dar nu înseamnă neapărat că e de rău :-D În plus, criptic, poetic sau realist, uneori obținem același rezultat.
    Mi-a plăcut și trimiterea pe care ai făcut-o.
    Gând bun.
    :-)

  • Lotus | 24.04.2011, 20:27

    Mersi şi bun venit pe blog. Nu este vorba aici de critică constructivă, cu care mă declar pentru. Comunicare înseamnă mai mult decât folosit corzile vocale. Comunicare înseamnă legătură între cei doi, înţelegere a ce vrea să zică celălalt. Cuvintele nu sunt decât cel mai exterior nivel al acestei comunicări. Dacă nu treci de ele, nu ai făcut prea mult.

  • dagatha | 24.04.2011, 20:42

    corect!
    unii dintre noi, căutăm persoane, suflete, oameni care să fie ecouri ale noastre. Uneori, apar. Alteori...
    :-)

  • Esqvilyn | 28.04.2011, 14:51

    Trebuie sa te contrazic :).
    In lumea blogurilor autorul serveste adesea o nebuloasa cu aer poetic si apoi asteapta laude. Nu-si doreste discutii pentru ca se teme ca cineva ar putea arata ca scrierea lui are doar o forma artistica, menita sa-i laude sufletul nemarginit, iar in spate nu exista o trasatura aparte, demna de apreciere.

    Nu cred ca trebuie sa fie o povara pentru autorul X sa-i raspunda comentatorului Y: "Uite, prin acele cuvinte eu am vrut sa spun ...". E vorba de rafinarea ideilor. Chiar mi se pare un lucru de dorit.

  • Lotus | 28.04.2011, 15:29

    În primul rând nu trebuie, doar că vrei tu!

    În al doilea rând, cred că îţi poţi selecta blogurile pe care le citeşti.

    Şi în al treilea rând, bineînţeles că poţi pune întrebări sau poţi dialoga, atât timp cât acel dialog are la bază dorinţa de comunicare reală cu celălalt şi nu dorinţa de a-i demonstra că tu ai dreptate.

  • Esqvilyn | 28.04.2011, 16:00

    Ai dreptate la acest prim punct, nu trebuie, nu ma forteaza nimeni :). Vreau eu.

    De fapt si cea de-a 2-a afirmatie e adevarata in sine. Sigur ca pot selecta blogurile pe care le citesc. Daca insa vrei sa spui ca oamenii ar trebui sa scrie "pe net" urmand regula "nu-ti place/nu esti de acord, apasa pe X-ul din dreapta sus", atunci nu mai sunt de acord.

    In al 3-lea rand tu vrei sa civilizezi lumea bazat pe lucruri subiective: dorintele.
    Sa spunem ca o voce de pe internet, s-o numim X, pune intrebari sau dialogheaza. Mai mult, sa-i atribuim lui X dorinta de a demonstra ca are dreptate, desi dupa cum spuneam mai sus, masurarea dorintelor ramane o chestie de finete. Si ce daca ? Din perspectiva celui ce primeste intrebarile, de ce l-ar deranja asta ? Pe mine nu m-ar deranja in mod sigur. Pentru ca nu orgoliul ce sta la baza neacceptarii unei demonstratii a faptului c-ai gresit intr-un rationament trebuie sa primeze. Ci cautarea adevarului. Sub aceasta perspectiva, cum poti tu face diferenta intre 2 posibile dorinte: dorinta lui X de a demonstra ca are dreptate si dorinta lui X de a supune ratiunii orice afirmatie, orice idee, de a se juca pe taramul cuvintelor cu substrat ?

  • Lotus | 28.04.2011, 16:53

    La punctul 2 vreau să zic că nu te obligă nimeni să citeşti bloguri de proastă calitate, unde autorii de fapt nu au nimic de transmis sau, cum ai scris mai sus, evită dialogul pentru a nu trăda lipsa lor de pătrundere.

    Eu vorbesc în articol despre mine ca cititor. Tu vorbeşti aici despre tine ca blogger. Deci vorbim despre lucruri diferite. Eu ca blogger accept opinii contrare şi nu am nimic de pierdut dacă cineva îmi pune o întrebare din dorinţa lui egoistă de a arăta că el are dreptate şi eu greşesc. Dar eu ca cititor dacă abordez o atitudine de genul ăsta, de Gică contra, atunci nu voi rămâne cu nimic. Trec prin bloguri ca geamantanul prin gară.

    Or, tocmai asta-i întrebarea la care vrea să răspundă articolul de faţă: Ce atitudine e mai bună pentru mine ca cititor?

    Sigur că dacă doresc un dialog real cu celălalt şi am anumite neclarităţi, obiecţii sau completări, pot să dialoghez. E chiar indicat.

  • Esqvilyn | 01.05.2011, 00:18

    Da, pe mine ma intereseaza in principal conditia bloggerului. A cititorului mult mai putin, pentru ca efectul celor scrise de el se rasfrange doar asupra lui.

    Ca cititor, pe mine personal ma intereseaza extrem de mult sa vad cum reactioneaza un blogger la opinii contrare. Din ce observ tu nu fugi din calea discutiilor. Asta e un lucru de apreciat.
    Referitor la ce spuneai in articol - "Comunicarea devine una superficială, pe formă, între două orgolii." - din contra, comunicarea e superficiala atunci cand cititorul ii da dreptate in totalitate bloggerului. Pentru ca ideile nu sunt rafinate, era suficient ca bloggerul sa-si scrie articolul, iar comentariul sa nu fie scris.
    Dar desigur, exista o diferentiere intre mine si alti cititori. Eu ca cititor imi doresc persoane cu care sa dialoghez, imi doresc sa dezbatem idei. Altii isi doresc prieteni in aceasta lume virtuala. Sa-si laude reciproc (mi se pare mai ciudat cand nu e nici reciproc) sufletul nemarginit, sa-si planga de mila iar celalalt sa-l/s-o incurajeze, ...

    Referitor la conditia cititorului, scria foarte inspirat un blogger:
    "Aminteşte blogărului cât mai des că este un om minunat. Chiar dacă nu scrie articole noi. Lasă comentarii la cele vechi."
    "Dacă face o glumă, râzi. Şi ce dacă nu te vede? Râzi şi dă retweet."
    "Fii tot timpul mai prost ca el/ea – se va simţi respectat(ă)."

    Cunosc artificialitatea din comentarii :).

  • Lotus | 01.05.2011, 15:12

    Primo, degeaba te interesează bloggerul cât timp articolul curent este despre cititor. Adică eu scriu: Ar fi util pentru cititor să... iar tu comentezi: Nu-i adevărat, ar fi bine pentru blogger să... :) Vorbim despre lucruri diferite.

    Secundo, s-ar putea ca bloggerul pe care îl citeşti să ştie mai multe decât tine pe acea temă. Că poate de aia a şi scris articolul. Dacă tu mergi acolo cu ideea să-l contrazici, nu numai că te faci de cacao dar pierzi şansa de a rămâne cu ceva din acel articol.

    Bloggerul pe care îl citeşti poate fi privit ca fiind profesorul tău. Dar noi astăzi trăim într-o lume în care fiecare vrea să fie profesor şi nimeni nu mai vrea să fie elev...

  • Esqvilyn | 02.05.2011, 20:28

    Acum imi pari putin iritat.

    Nu exista cititor fara blogger. Asadar lumina pusa de mine pe blogger nu e chiar asa deplasata. In plus, in comentariul meu anterior am scris si despre superficialitatea din comentarii (desigur, asa cum o vad eu, dar am adus argumente).
    Eu nu sunt de acord ca modul descris de tine in care ar trebui sa comenteze un cititor sa devina o arma pentru blogger: "De ce ma contrazici ? Incearca sa intelegi ce am vrut sa spun ! Daca ma contrazici nu vei ramane cu nimic din textul meu !".

    Daca bloggerul stie mai multe decat mine pe acea tema si isi doreste separarea celor adevarate de cele false, nu va avea nici un stres sa raspunda.
    Deci tu crezi ca daca il contrazici pe un blogger te faci de cacao ? Eu nu cred. Nu cred ca te faci de cacao nici macar atunci cand gresesti in afirmatiile pe care le faci. Pentru ca lumea mai greseste, nu toti au dezvoltata foarte puternic gandirea logica. In opinia mea te faci de cacao daca faci niste afirmatii si nu vrei sa aduci argumente pentru ele atunci cand ti se cer.
    Ce harababura ar fi in capul meu daca mi-as propune sa-mi insusesc ideile din fiecare articol peste care am trecut ... Dupa cum am mai spus, mie imi plac dezbaterile. Daca exista adevar in acea scriere, il voi accepta si voi ramane cu ceva din respectivul articol. Daca insusi bloggerul fuge de cuvinte atunci cand i se pun intrebari, de ce mi-as insusi eu ideile lui ?

    Iti dau dreptate: multi vor sa fie profesori. Insa ei doar sa emita. Nu sa si explice.
    Pentru mine un adevarat profesor e acela ce nu ajunge obosit, plictisit, enervat, disperat in urma discutiilor. Deoarece pentru el esentiala e comunicarea, nesfarsita explorare a argumentelor. Cei ce cred ca scrierile lor sunt precum niste galuste ce trebuie inghitite fara cracnire de catre cititori nu sunt si nu vor fi niciodata profesorii mei.

  • Lotus | 02.05.2011, 21:31

    Hai să îţi pun o întrebare simplă. Ce am vrut eu să spun în acest articol? Poţi să explici esenţa lui cu cuvintele tale? Ai înţeles ce vreau să zic în el? Presupun că da, pentru că altfel este ridicol să ne contrazicem pe un text pe care nu îl înţelegem. Deci presupun că l-ai înţeles, şi atunci îl poţi reformula? Şi ce crezi, există un sâmbure de adevăr în el, se aplică sau poate fi util anumitor persoane sau situaţii?

    Deci te rog reformulează ce am vrut eu să zic în el.

  • Esqvilyn | 03.05.2011, 19:03

    Ok. Rezumand partea cea mai importanta in viziunea mea, ai vrut sa zici: "Cititorul ar trebui sa incerce sa inteleaga motivul pentru care a fost scris un articol. Cauzalitatea scrierii. Sa caute interpretarea (interpretarile) in care ideea din text este adevarata. Daca nu face asta cititorul nu va creste, nu va ramane cu nimic din ideea expusa. Daca nu face asta comunicarea e superficiala, se rezuma la o raca intre orgolii."

    Despre samburele de adevar (voi pune eticheta la final, cu bold):

    "Cititorul ar trebui sa incerce sa inteleaga motivul pentru care a fost scris un articol. Cauzalitatea scrierii." - Empatie. Ok, sa incerce sa inteleaga. Adevarat.

    "Sa caute interpretarea (interpretarile) in care ideea din text este adevarata." - Ok, s-o caute. Dupa mine asta o faci pentru cei pe care ii apreciezi deja. Dar ... Adevarat.

    "Daca nu face asta cititorul nu va creste, nu va ramane cu nimic din ideea expusa." - Cat timp ideea inseamna o judecata, judecata poate fi adevarata sau falsa. Daca judecata e falsa, cititorul nu castiga nimic insusindu-si-o. Va ramane cu un neadevar in care crede. Fals

    "Daca nu face asta comunicarea e superficiala, se rezuma la o raca intre orgolii."
    Raca intre orgolii e atunci cand ataci persoana si nu ideea (daca cititorul spune "Ba, esti prost, ...", atunci e un atac la persoana). Daca cititorul lauda autorul sa nu crezi ca orgoliile nu exista, doar ca nu sunt atinse. E o mascare. Daca eu as spune: "Ce suflet minunat, ce profund ai scris, cat de bine sunt alese cuvintele, ... !", ce reactie crezi ca ar determina asta ? Din contra, punandu-i intrebari autorului si evidentiind potentiale interpretari false, vezi manifestarea orgoliului. Pentru ca atunci il zgandaresti. Fals

  • Esqvilyn | 03.05.2011, 19:06

    "Daca cititorul lauda autorul sa nu crezi ca orgoliile nu exista, doar ca nu sunt atinse."
    Fals, sunt atinse, doar ca in celalalt sens :).

  • Lotus | 03.05.2011, 19:46

    La punctele unde ai zis tu fals, nu înţeleg cine te opreşte să frecventezi bloguri de calitate. Şi iar nu înţeleg de ce pui ridicarea în slăvi a autorului în opoziţie cu ce afirm eu. Eu nu vorbesc de a ridica pe cineva în slăvi sau nu ci de modul în care citeşti tu ceva. Pentru tine, în forul tău lăuntric. Nici măcar nu trebuie să laşi un comentariu acolo...

    Ştii koan-ul cu ceaiul? Mă gândesc să fac un articol separat cu el, poate o să înţelegi mai bine la ce anume mă refer.

  • Esqvilyn | 03.05.2011, 21:24

    Asta e, ca eu nu stiu dinainte daca un blog e de calitate sau nu. Interpretari favorabile or putea fi gasite si in cazul celor ce manipuleaza, spun bazaconii, isi lauda in substrat sufletul, etc. Scriind constant pe un blog apar si multe platitudini. Stii tu bloguri unde se scriu numai chestii originale ?
    Eu acord cea mai mare calitate oamenilor deschisi catre discutii, catre analiza, pe care nu-i supara opiniile contrare. De aceea trebuie sa-i testez. Si de obicei fac asta la inceputul interactiunii.

    Pentru mine, in lipsa comunicarii cu autorul, as citi carti, n-as sta pe bloguri. Dar inteleg ceea ce spui. Insa chiar si in forul lor launtric, oamenii ar trebui sa-si puna intrebari.

    Nu stiu. Ce e ala "koan" ?

  • Esqvilyn | 03.05.2011, 21:29

    In ipoteza in care exista comentarii, pe multe bloguri se ajunge la ridicare in slavi. De aceea am vorbit despre asta. Iar indemnul din acest articol imi pare mai aproape de aceasta extremitate. Eu spun "Lasa sa primeasca si critici. Ce atata teama fata de ele ? Sa-si sustina ideile."

  • Lotus | 03.05.2011, 22:07

    Critica nu este rea pentru cel care este criticat dar uneori poate să fie dezastruoasă pentru cel care critică.

  • Esqvilyn | 03.05.2011, 22:43

    E, daca vrea sa critice isi asuma riscul, nu ? Daca zici tu ca poate fi dezastruoasa pentru el, sa fie ! :)

  • Lotus | 03.05.2011, 22:45

    Păi nu pentru el. Asta e, tu te consideri blogger. Eu în acest articol mă consider cititor. Pentru tine, nu pentru el! :)

  • A Reader | 02.06.2011, 17:02

    "Poate că din acest motiv ar fi mai bine pentru un autor să-şi exprime gândurile mai criptic sau mai poetic, astfel încât să nu ai, ca cititor, argumente vizibile pe care să le ataci. Astfel încât să fii obligat, indiferent că vrei sau nu, să faci un efort să înţelegi sensul acelui articol."

    Nu mi se pare o idee buna - cu cat s-ar exprima mai "abscons" cu atat ar creste sansele de a fi inteles gresit - vezi multiplele interpretari literare ale poeziilor. In plus, cititul blogurilor este pt multi un fel de recreatie, diverstisment, cititorul e grabit si in momentul in care ii ceri efort, risti mult sa il pierzi.

    Cat despre tendinta comentatorilor de a contrazice, eu cand sunt de aceeasi parere de cele mai multe ori tac, nu stiu daca bloggerul ar fi mai castigat daca postul i-ar fi urmat de un sir lung de "Da", "Asa e"...

  • Lotus | 02.06.2011, 21:56

    Din nou aceeaşi poveste. Nu este vorba aici de câştigul bloggerului ci de al tău ca cititor. Articolul este scris din prisma celui care citeşte, nu a celui care scrie. Ce mă interesează pe mine bloggerul care a scris, aici e vorba de mine care citesc, cum pot eu citi astfel încât (în caz că acel articol chiar este bun) să rămân cu cât mai mult din el, nu să îl ratez...

    Şi da, ar rămâne mai puţini cititori, respectiv cei care contează cel mai mult.

Trimiteți un comentariu

Comentariile anonime, off-topic, indecente sau cu link-uri care nu sunt în context vor fi cel mai probabil şterse.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.