Stabat Mater

Atât mai ţin minte din latina din liceu. Poezia Stabat Mater.

Aveam o profesoară de latină care obişnuia să povestească la ore. Mult. Vorbele ei erau întotdeauna pline de duh. Atât de pline de duh încât la un moment dat am şi înregistrat-o, evident fără ştirea ei. Nu conta de unde porneşte discuţia. Sau mai bine zis monologul. Invariabil trecea prin cele mai neverosimile şi fără legătură între ele subiecte, pentru ca, în final, la fel cum toate drumurile duc la Roma, să ajungă la bogata şi profunda sa experienţă de viaţă şi înţelepciune. Nu de puţine ori suna în pauză iar dânsa observa că nu a terminat nici măcar introducerea la lecţia de zi şi o amâna pentru ora viitoare... La un moment dat, într-o oră, s-a oprit brusc din explicaţii şi ne-a zis: "Măi copii, eu sunt un munte de cultură!" Cel puţin pe jumătate avea dreptate. Când începea să scrie la tablă, nu mai vedeai tabla de ea.

Într-o zi, în urma unor discuţii contradictorii în sala profesorală, diriginta noastă i-a spus: "Toate astea ţi se trag pentru că dormi singură!" şi a ieşit rapid, pentru că, cu cuvintele ei, "altfel era bai"... Urmarea a fost că profesoara noastră a dat anunţ la matrimoniale. Şi, nu după mult timp, am putut-o contempla la braţul unui bărbat nebărbierit şi aducând puţin a vagabond. Ulterior, tot corpul profesoral a putut afla, chiar din gura preadistinsei domnişoare de vreo 40 de ani, cât de bine o satisface el la pat, în ciuda condiţiei sociale pe care o are. Şi tot cam în aceeaşi perioadă am putut-o admira cu toţii prin oraş purtând egări atât de mulaţi şi de transparenţi încât chiloţeii ei cu bulinuţe erau subiectul principal de discuţie în clasă. Vă imaginaţi cum arată un munte de cultură cu egări transparenţi...

Ajuns aici încep să mă gândesc la rolul profesorului în ce priveşte învăţarea unei materii. Spre exemplu, în generală am avut o profesoară de istorie pasionată de ceea ce preda. Şi aşteptam orele de istorie cu sufletul la gură. În liceu însă profesoara ne dicta lecţia cuvânt cu cuvânt iar notele se dădeau pe baza unei lucrări scrise în care trebuia să reproduci cât mai fidel cele dictate anterior. Evident, interesul meu pentru istorie a scăzut la zero, ca după... vă imaginaţi dvs ce. Unii profesori nu ar trebui să fie lăsaţi să profeseze sau admişi în funcţia de profesor. Pentru că formează caractere şi insuflă trezirea anumitor valenţe în elevi. Sau nu.

Fără nici o legătură, astăzi are loc premierea celor mai bune bloguri din 2010 în cadrul concursului Blog de blog. Ar trebui să înceapă cam în momentul în care scriu eu aceste rânduri. Şi mă gândesc că, pentru a fii blogger, nu îţi trebuie nici măcar un examen de admitere sau o lucrare de licenţă... Doar să îţi deschizi un blog. Atât.

UPDATE

Şi pentru că mai intră lume din Google căutând Stabat Mater, iată şi poezia, ca să nu îi dezamăgim, cu copy/paste de pe wikipedia pentru a evita greşeli ortografice sau mici lacune:

Stabat mater dolorosa
juxta Crucem lacrimosa,
dum pendebat Filius.

Cuius animam gementem,
contristatam et dolentem
pertransivit gladius.

O quam tristis et afflicta
fuit illa benedicta,
mater Unigeniti!

Quae moerebat et dolebat,
pia Mater, dum videbat
nati poenas inclyti.

Quis est homo qui non fleret,
matrem Christi si videret
in tanto supplicio?

Quis non posset contristari
Christi Matrem contemplari
dolentem cum Filio?

Pro peccatis suae gentis
vidit Iesum in tormentis,
et flagellis subditum.

Vidit suum dulcem Natum
moriendo desolatum,
dum emisit spiritum.

Eia, Mater, fons amoris
me sentire vim doloris
fac, ut tecum lugeam.

Fac, ut ardeat cor meum
in amando Christum Deum
ut sibi complaceam.

Sancta Mater, istud agas,
crucifixi fige plagas
cordi meo valide.

Tui Nati vulnerati,
tam dignati pro me pati,
poenas mecum divide.

Fac me tecum pie flere,
crucifixo condolere,
donec ego vixero.

Juxta Crucem tecum stare,
et me tibi sociare
in planctu desidero.

Virgo virginum praeclara,
mihi iam non sis amara,
fac me tecum plangere.

Fac, ut portem Christi mortem,
passionis fac consortem,
et plagas recolere.

Fac me plagis vulnerari,
fac me Cruce inebriari,
et cruore Filii.

Flammis ne urar succensus,
per te, Virgo, sim defensus
in die iudicii.

Christe, cum sit hinc exire,
da per Matrem me venire
ad palmam victoriae.

Quando corpus morietur,
fac, ut animae donetur
paradisi gloria. Amen.

3 comments:

  • eva | 28.02.2011, 09:31

    Stabat femina...vezi poza,,Corina'' de Liviu Burlea, atunci...:)
    http://www.foto.md/ro/uphoto/101046

  • Lotus | 28.02.2011, 20:58

    Mă faci să roşesc :)

    Deci să public un articol despre o tipă mai tânără ? :P

  • eva | 01.03.2011, 09:55

    Am găsit poza aceea din întâmplare şi pentru că e pseudo-latină şi ,,un pic italiană'' prin scenografie am zisc ă se potriveşte cu amintirile tale latineşti. Să nu-mi zici că îţi pare rău de sugestia mea, hihihi!

Trimiteți un comentariu

Comentariile anonime, off-topic, indecente sau cu link-uri care nu sunt în context vor fi cel mai probabil şterse.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.