Lecţii de viaţă

Am un prieten, ţigan, care a făcut armata. În prima zi i-au aliniat şi au fost întrebaţi care cu ce vor să se ocupe extra-time. Prietenul meu, genul de persoană cu care nu vrei să ai o altercaţie şi care a mers în armată mai devreme decât trebuia pentru că şi-a dorit asta, a făcut un pas în faţă şi a spus că el vrea să se ocupe de flori. Sergentul a strâmbat din nas. Dar el a ţinut-o tare pe a lui, a spus că este florar, etc. Evident, nu era.

La fel şi bunicul meu când a făcut armata. Au fost întrebaţi care ştie să gătească. Hop şi el - un pas în faţă, dar nu a fost ales. Apoi, care se pricepe la reparat încălţăminte. Din nou, un pas în faţă. "- Iar tu? Ştii să repari papuci?", a fost întrebat. Bunicul a zis că este pantofar de meserie şi că tot satul îi aduce papucii la reparat. Lesne de imaginat, nu reparase un papuc în viaţa lui.

Şi astfel se face că, în timp ce colegii lor făceau plantoane, spălau pe jos sau curăţau WC-urile unităţii, prietenul meu uda florile iar bunicul repara pantofi şi învăţa o meserie. Care i-a prins bine după aceea.

O altă variantă ar fi să nu faci armata. Eu am reuşit să duc de fiecare dată adeverinţă de student (valabilă) până când armata nu a mai fost obligatorie. Dar uneori nu poţi face asta...

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Comentariile anonime, off-topic, indecente sau cu link-uri care nu sunt în context vor fi cel mai probabil şterse.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.